Guvernarea orașului este manifestarea autorității publice în toate domeniile de politici publice urbane. Guvernarea cuprinde mecanisme complexe, procese și instituții prin care sunt articulate interese, sunt negociate măsuri, sunt exersate drepturi și obligații impuse de cadrul legislativ.
Trăim într-o societate democratică, în care deciziile despre cum să fie folosite resursele oraşului sunt luate de reprezentanţii aleşi de către cetățeni, iar cetăţenii au acces la informaţii publice, conform legislaţiei în vigoare.
Procesele de decizie publică au efecte asupra cadrului fizic al orașului. Înţelegerea acestor procese face posibilă implicarea oricărui cetăţean în modul în care se schimbă cartierul şi oraşul său. O implicare eficientă este condiţionată de asumarea drepturilor şi obligaţiilor de cetățean, dar şi de posibilitatea de a identifica şi înţelege poziţiile tuturor celor care influențează sau sunt influenţaţi de schimbările respective.
Planificare urbană
Planificarea urbană înseamnă gândire, negociere și punere de acord pe obiective care să conducă la o bună gospodărire a orașului. Se face prin strategii de dezvoltare pe termen lung, prin documentații de urbanism, prin documentații tehnice, prin studii de fezabilitate, dar se face și prin decizii de politici publice pe teme diverse dar care au toate impact asupra spațiului urban: transport, mediu, social, economic, cultural.
Planificarea pentru spații la scară mai mare decât a unei localități se face prin strategii de dezvoltare, dar și prin planuri de amenajare a teritoriului. Poate să fie vorba despre teritoriul unei micro-regiuni de dezvoltare, al unui județ, al unei regiuni, sau al întregii țări.
Proiectarea urbană se face prin documentații de urbanism și prin documentații tehnice pentru proiecte la diverse scări și diverse grade de complexitate. Efortul de proiectare urbană conduce la propuneri de folosire a spațiului într-un anume fel: este urmărită o imagine urbană prin reguli care privesc modul de ocupare a parcelelorcu construcții, utilizarea lor funcțională, modul de amenajare a spațiilor publice, etc .
Există sau ar trebui să existe o zonă de suprapunere între planificare și proiectare urbană: planificarea trebuie să se sprijine pe ceea ce poate oferi și susține spațiul fizic, iar proiectarea ar trebui să urmărească punerea în aplicare a unor direcții de dezvoltare convenite pe principii democratice.
Actori urbani
Orice persoană fizică sau juridică este actor urban în sensul că are interese legate de oraș și contribuie cu energia sa la viața orașului. Există actori urbani activi (care se exprimă și care au inițiative ce se reflectă în spațiul orașului) și actori urbani pasivi (care suportă consecințe ale acțiunilor derulate de alții și care nu se manifestă în legătură cu interesele lor).
Numim comunitate locală ansamblul populației dintr-o localitate. În unele situații, sintagma „comunitate locală” este folosită pentru a semnifica autoritatea publică locală, subliniind ideea conform căreia aleșii locali reprezintă pe cetățenii acelui oraș.
Locuire
Locuirea nu înseamnă doar locuința, ci și multe alte aspecte care țin de viața noastră în cotidian în preajma locuinței: accesul la mijloace de deplasare, dotări pentru comerț, pentru educație și sănătate, pentru petrecerea timpului liber, calitatea aerului, calitatea infrastructurii edilitare, calitățile estetice ale spațiului urban, toate aceste aspecte tangibile dar și cele intangibile cum ar fi prestigiul zonei în care se află locuința.
Spațiul public
Spațiile publice sunt ceea ce fac orașele … orașe. Adică spații de interacțiune, întâlnire și expresie. Când spațiile publice sunt dinamice, orașele funcționează după o ordine naturală și oferă un sentiment al siguranței și al libertății. Mișcare și schimbare, succesiune a trecătorilor și a perechilor de ochi, spațiile publice sunt, în sine, forma de artă a orașelor, scria Jane Jacobs în 1961.
Trafic și mobilitate
Dacă am deschide un dicționar, am citi că mobilitatea înseamnă capacitatea oamenilor de a se mișca dintr-un loc în altul. Când vine vorba de orașe, mobilitatea este mai degrabă un mijloc ce ne asigură accesul la destinații, activități, bunuri, servicii și locuri de muncă. Pe o hartă dinamică ca aceasta, un locuitor se va afla la un moment dat în tranzit pentru a ajunge la serviciu, la școală sau la o întâlnire cu prietenii. Accesibilitatea depinde însă de o serie de factori precum durata și costul călătoriei sau gradul de confort.
Economie și antreprenoriat urban
Antreprenoriatul presupune identificarea unor nevoi la care sunt oferite răspunsuri prin creativitate, inovație, sesizarea și exploatarea unor oportunități. Pentru că sunt mulți oameni care împart spațiul orașului, proximitatea în plan fizic este un suport foarte important pentru schimburi între cei care au necesități și cei care oferă răspunsuri la acele necesități.
Fie că observăm evoluția unui oraș, costul de a locui în el, oportunitățile pe care ni le oferă sau ușurința cu care ne găsim clienți sau colegi pentru ideile noastre, avem de fapt de-a face cu principii de economie urbană.
Zone cu probleme complexe
Zonele cu probleme complexe se mai numesc și cartiere dezavantajate. Caracteristicile definitorii ale acestor zone sunt legate de ceea ce vedem (starea proastă a cadrului construit și a spațiilor publice, conexiuni deficitare cu restul orașului), dar și de ceea ce nu vedem din stradă (grad ridicat de șomaj, concentrare de populație fără venituri și cu un nivel redus de educație, lipsa serviciilor edilitare – apă, canalizare, chiar electricitate).