La începutul unei analize spațiale.
Pentru a observa condițiile reale ale spațiului trăindu-le la prima mână și pentru a decide care elemente interacționează și care nu.
Observația indirectă cere cercetătorului să-și ascută simțurile pentru a depista activitățile umane sau lipsa lor.
O reprezentare a elementelor observate (hartă, tabel etc) și o serie de întrebări de cercetare necesare înțelegerii corelației dintre aspectele observate și activitatea umană.
Testarea observațiilor prin interviuri sau alte metode de analiză.
Gehl, J., & Svarre, B. (2013). How to study public life. Island Press.
–