Descrierea metodei

  • un grup de 12-20 cetăţeni selectaţi aleatoriu, reuniţi în așa fel încât să reprezinte microsistemul comunităţii afectate de propunerile planurilor de urbanism, ce se întâlnesc pe parcursul mai multor zile pentru a dezbate variante de propuneri;
  • aceștia sunt informaţi asupra problemelor adresate și asupra propunerilor și ascultă părerea celorlale părţi, iar apoi le analizează;
  • aceștia dezbat mai departe între ei și iau o decizie.


Puncte tari

  • crează un tip de cetăţenie informată, activă și angajată;
  • promovează „binele comun” drept un obiectiv al comunităţii vizate;
  • promovează transformarea individuală și dezvoltarea;
  • asigură oportunităţi în vederea introducerii noilor perspective, contestându-le pe cele vechi; o mai atentă examinare a
  • problemelor și propunerilor;
  • promovează construirea consensului;
  • promovează comunicarea între guvernanţi și guvernaţi;
  • oferă legitimitate și control democratic organismelor publice non alese.


Puncte slabe

  • lipsa puterilor formale; lipsa responsabilităţii deciziei cu caracter obligatoriu; numărul limitat de participanţi;
  • implică consumul unor resurse de timp semnificative pentru participanţi și pentru administraţia publică locală;
  • pot exista anumite dificultăţi în stadiile iniţiale ale pregătirii (de ex.: selectarea juriului, stabilirea ordinii de zi) în legătură cu receptivitatea (ce i se cere juriului să facă) reprezentativitatea (cine participă?) și transferul de informaţii (cum este juriul informat?);


Recomandări

  • administraţia publică locală trebuie să definească clar cărui aspect i se adresează, cât de multe
  • resurse alocă pe parcursul procesului și mai ales dacă poat duce decizia la îndeplinire pe baza opiniilor exprimate (în caz contrar metoda este de evitat);
  • ar trebui destinat publicului și nu grupurilor de interes;
  • mai eficient pe chestiuni ce ţin de valori decât chestiuni tehnice – astfel încăt propunerile planurilor de urbansim trebuie „traduse” în elemente ce ţin de respectarea unor principii și valori ;
  • mai eficient pe întrebări concentrate pe aspecte concrete decât pe cele generale la scară mare și ar trebui să facă parte dintr-un proces participativ mai complex și la scară mai largă;
  • dezvoltarea agendei ar trebui să fie supervizată de un comitet consultativ format din reprezentanţi ai părţilor interesate;