participare la un nivel mai larg pentru a stabili o anumită politică publică (în cazul nostru de dezvoltare urbană) pentru a discuta viziunea cetăţenilor în ceea ce privește dezvoltarea comunităţii și serviciile publice;
se bazează mai mult pe rezultatul participării (ex: consens asupra viziunii sau planului) decât pe procesul de participare (cine a participat și cum);
se bazează pe o gamă de tehnici de participare (ex: documente de consultare prealabile, răspunsuri scrise, întâlniri publice structurate);
rezultatul este o redefinire graduală a preferinţelor și priorităţilor, ajutându-i pe participanţi să înteleagă problemele în profunzime.
permite ca ipotezele să fie tratate într-o manieră deliberativă; pune accentul pe construirea consensului, colaborării și cooperării;
rezultatul final este un plan al comunităţii, dar pune accentul pe ajungerea la o întelegere comună a problemelor și găsirea unei viziuni împărtășite de toţi pentru a le rezolva;
favorizează conexiuni/ parteneriate între diferite organizaţii; are rol educativ.
stabilește/crește așteptările cetăţenilor, așteptări pe care ulterior autoritatea locală poate fi incapabilă să le satisfacă.